vineri, 30 decembrie 2011

Mai multi copii = mai multe bucurii


Tema:Meseria de parinte |
Cand unicul mostenitor al familiei nu ştie ce prostii să mai facă, după ce a terminat de pictat pereţii, de coafat pisica şi de spart bibelourile, dacă deznădejdea vă apucă, imaginaţi-vă cum v-aţi descurca dacă aţi avea nu unul, nu doi, ci trei, patru sau chiar şase copii. Cum aţi reuşi să vă împărţiţi in mai multe bucati si cum ati face fata fiecarei zile, de dimineata pana seara? Mai multi copii inseamna mai multe bucurii.




Sau ...cum să supravieţuieşti într-o familie cu mulţi copii!
Am gasit un interviu cu o mamica a zece copii, pe care vi-l oferim spre incurajare. Holly Perdue, o mama cu 10 copii din SUA ne spune ca familia ei a invatat-o cateva lucruri importante:
o ca are nevoie sa ramana din cand in cand singura.
o ca e capabila sa faca minuni… ca e posibil sa ai o familie mare si fericita…
o ca e versatila si ca poate supravietui cu putin somn si tot sa mai aiba rabdare…
Iata cateva dintre sfaturile ei pentru familiile cu mai multi copii.
o Aveti nevoie de o curte mare.
o Amintiti-va ca va place sa fiti inconjurati de multa lume.
o Incercati sa vedeti partile bune in fiecare dintre copiii pe care ii aveti.
o Trebuie sa intelegeti ce trebuie sa faceti pentru voi insiva pentru a va simti bine si chiar sa o faceti.
o Fiti corecti cu toata lumea
o Spuneti-i fiecaruia dintre copii ca sunteti mandru de el/ea ori de cate ori aveti ocazia.
o Spuneti-i fiecaruia dintre copii ca e destept/inteligent/ ca s-a descurcat bine
o Apreciati-va unul pe celalalt
o Fiti puternici in fata strainilor care va declara dusi cu pluta
o Acceptati ajutorul celor ce vor sa va sprijine
Care sunt bucuriile unei familii cu multi copii?
Copii sunt haiosi, nu apuci niciodata sa te plictisesti. Ne place sa-i vedem ajutandu-se unul pe celalalt si jucandu-se, apropiindu-se unii de ceilalti. Oamenii intorc capul dupa noi pe strada.
Care sunt cele mai mari dificultati si provocari pe care le aveti intr-o familie cu mai multi copii?
E destul de greu sa le coordonezi tpate programarile la doctor mai ales daca sunt facute in pripa. E greu sa mergi in oras cu mai mult de doi copii mici pentru ca sunt curiosi si pleaca de langa tine. E greu sa gasesti o singura masina in care sa incapem toti.
Cum va descurcati cu responsabilitatile fara sa le lasati sa va copleseasca?
E foarte obositor sa ai grija de atat de multi copii. Uneori ii mai trimit pe toti la joaca si stau pur si simplu sau citesc ceva ca sa ma mai adun


Cum reusiti sa le acordati atentie tuturor?
Sunt momente ale zilei diferite pe care le dedic cate unuia dintre copii. De exemplu imi petrec diminetile cu bebelusii si cu cei mai mici iar dupa cina si dupa ce toate treburile zilei sunt terminate ma ocup de baietii cei mai mari.
Cum ii ajutati pe copii sa se impace? Certurile si rivalitatile sunt o problema? Si daca da, cum faceti fata?
Copiii nostri de obicei se impaca bine. Daca se cearta sau nu se inteleg sau se jignesc unul pe altul, ii despart si ii las sa se linisteasca. Apoi discutam despre ceva ce au facut bine iar despre certuri incercam sa vorbim fara sa dam vina pe unul sau pe celalalt.
Cum pastrati casa cat de cat organizata?
Avem reguli pe care toata lumea trebuie sa le urmeze. Toate lucrurile au locul lor. Copiii trebuie sa stranga dupa ei. Orice obiect lasat pe jos, dispare. Copiii cei mari trebuie sa ii ajute pe cei mici si sa isi spele singuri lucrurile.
Care e principalul avantaj al unei familii cu multi copii?
Radem mult si avem o familie in care stim ca ne putem baza unul pe celalalt.
Cum v-a afectat numarul mare de copii relatia cu sotul?
Ne bucuram de fiecare clipa in care putem sta de vorba ca intre oamenii mari si ne putem ajuta unul pe celalalt. Impartim responsabilitatile si in ceea ce ii priveste pe copii si in ceea ce priveste treburile casei. Ştim ca intr-o buna zi vom ramane singuri si asteptam cu nerabdare zilele in care daca n-avem chef sa gatim, n-o sa gatim si gata.
Ce faceti ca sa va distrati?
Iesim in curte sau plecam in excursii sau la inot. Iarna mergem la ski si la sanius. Ne jucam impreuna si invatam o multime de jocuri pe care le putem juca si in casa.
V-ati pus vreodata problema ca nu aveti momente pe care sa le petreceti doar cu cate unul dintre copii?
Nu, nu mi-am pus problema asta. Unul dintre noi (fie eu fie sotul meu) e intotdeauna prezent si daca noi nu suntem acolo, unul dintre fratii mai mari este. Nu suntem niciodata singuri, ne avem unul pe celalalt.
Cum gatiti pentru o familie atat de mare?
Gatim mai mult, pur si simplu. Avem grija sa le dam copiilor toate alimentele importante si cautam retete variate ca sa nu ne plictisim. Difera doar cantitatile in care gatim.

Ce sfat le dati celor ce isi propun sa aiba o familie numeroasa?
Sa fiti puternici si pe picioarele voastre, sa aveti o relatie buna si sa nu va uitati valorile proprii. Nu mai faceti inca un copil doar pentru a salva o relatie.
Ce v-a invatat despre voi insiva o familie atat de numeroasa?
Ca e esential sa ai putin timp si pentru tine, ca suntem capabili sa infaptuim miracole, ca e posibil sa ai o familie numeroasa care sa functioneze, ca sunt foarte flexibila si pot sa traiesc dormind relativ putin si inca sa mai am rabdare cu cei din jur.
Asadar se poate trai intr-o familie cu mai mult de doi copii...
Avem printre noi mamici de trei-patru prichindei si chiar o mama eroina a sase prunci. Cum reusesc ele sa se descurce? Iata cate ceva din experienta lor pe care ne-au impartasit-o pe forumul Desprecopii.
“Ca sa pot sa ma ocup de toti, de mare ajutor imi sunt wrap-ul si sling-ul. asa il tin pe cel mic cum ii place, lipit de mine si totodata la inaltime, sa poata vedea tot ce-l intereseaza, si am si mainile libere pt ceilalti. cand cei mari sunt la gradinita am mai mult timp pt cei mici, cand, dorm cei mici, am timp pt cei mari, si asa, prin rotatie, are fiecare o bucatica de timp cu mami doar pt el. si multe activitati comune, sa nu se simta nimeni nebagat in seama. asta e avantajul ca au varste apropiate, se joaca impreuna, au cam aceleasi interese. cu treburile prin casa e mai greu, nu prea am cand sa le fac. in ultima vreme au inceput si ei sa ma ajute, macar isi mai strang jucariile si carticelele si cand sunt la bucatarie imi aduc tot ce imi trebuie, le place foarte mult sa " gatim" impreuna. ar vrea ei sa ma ajute la maturat, impachetat hainele spalate, spalat pe jos si dat cu aspiratorul,sters praful, dar mi se pare ca sunt prea mici pt asta (adita, mama a patru copilasi)

Despre gestionarea timpului:
Eu de voie de nevoie a trebuit sa ma organizez intr-un fel fiindca un copil este la scoala, celalalt la gradinita, am studiat intre primele sarcini si am mers la serviciu dupa aceea. Am pe computer un tabel pe 4 saptamini cu meniul planificat si o lista de cumparaturi aferente. Pe frigider am prins cu magneti un program zilnic si activitatile extrascolare ale copiilor mai mari, altul cu programul meu planificat pe ore de luni pina vineri. Tot pe computer tin evidenta tuturor cheltuielilor din gospodarie. In spatii speciale tin facturile care trebuie platite. Gatesc zilnic sau la 2 zile.I n weekenduri mai ajuta si sotul la bucatarie un pic. Am stabilit zile de curatenie generala, zile de spalat, de calcat si de cumparaturi.O data pe an mergem in vacanta undeva departe de Suedia toata familia.
Cum ne impartim atentia:
Cel mai mic(fetita nascuta in februarie) sta pe covorasul de activitati, in baby bjorn sau in swing in timp ce ma ocup de fratiorul mai mare care are doar 15 luni jumate iar cei mari nu sunt acasa. Adesea fetita si baietelul mai mare doresc sa se joace cu fratiorul mai mic in camera lui. Cei mari isi aranjeaza jucariile in ladite de plastic in fiecare seara si ii ajut si eu.Fetitei de 9 ani ii place sa faca ordine,chiar isi face patul si isi aranjeaza lucrurile in dulap desi nu i-am cerut niciodata foarte direct. Cind ma vad pregatind ceva in bucatarie,celor mari le place sa incerce si ei. Sunt foarte bucuroasa ca nu a trebuit sa le cer ajutorul, ci s-au oferit ei de placere. Chiar nu ma asteptam sa fie asa de draguti cu cei mici, sa vina des sa-i mingaie cind pling, sa ii intereseze sa le dea bibe sau jucarii...
Incerc pe cit posibil sa ne jucam toti impreuna, sa mincam impreuna de 2 ori pe zi (dimineata si seara), sa iesim afara cu bicicletele sau cu skiurile/saniile(iarna) zilnic, sa plecam in weekend impreuna la cumparaturi sau sa vizitam vecini/prieteni/rude care au si ei copii.
Citeodata copiii cei mari vor sa doarma la verisori vineri sau simbata, alteori verisorii vin la noi.Atunci am si mai multi copii. Eu cred ca daca ei simt ca nu primesc destula atentie in mod individual ar veni sa se plinga la aceasta virsta.” (Mariana_1976)
“Care e reteta? organizare si disciplina. Simplu. Invata-ti copiii sa te asculte de prima data si o sa ai mai mult timp si dispozitie sa te bucuri de ei decat ai fi crezut. (Irina_C)
“Eu am 3 copii deodata - tripleti 2 baieti si o fata... au aproape 1 an. Sotul lucreaza pana tarziu iar eu am 2 bone - 1 dimineata, 1 dupa masa caci singura nu ma descurc cu ei... poate cand vor fi mai mari si ne vom putea intelege, vor umbla, manca singuri, etc Problema e ca eu chiar trebuie sa le acord aceeasi atentie ca ei sunt mici si nu inteleg,... vor totul la fel si in acelasi timp, au exact aceleasi preocupari, si nu pot sa ii las sa se simta nici o clipa neindreptatiti.
E foarte greu, nu ma pot imparti in 3 si persoanele din jur nu sunt Mama, iar seara cad franta. Financiar nici nu mai vorbesc. Ei sunt deja gelosi intr-o oarecare masura unul pe celalalt si chiar si atunci cand se iubesc iese cu scantei: muscaturi, zgarieturi, trante... si de fapt o fac cu drag in joaca si nu inteleg de ce nu e voie anumite lucruri... abia astept sa ne putem intelege... totul va fi mult mai usor (Oanna3)

“Diferenta intre copiii mei e convenabila, cel mare are 6 ani, pitica 2 si piticotul aproape 8 luni (corectate) si din fericire nu se gelozesc prea rau, am grija sa distribui pupacelile uniform si pedepsele le incaseaza la egalitate cei mai, sa fie echitate. Mi-e greu un pic la lectii, exact cind e timpul sa fac lectiile cu cel mare, pitica se infiltreaza cu indirjire si citeodata si piticotul isi cere zgomotos portia de bibe si, culmea, cind terminam cu chiu cu vai lectiile, inceteaza ca prin minune si "perturbantii". Din fericire am schimbat putin metoda: il pun sa scrie in camera lui si sa-mi arate la sfirsit, pierd mai mult timp asa, insa se poate concentra si el. (Dodo)
“Nu este deloc usor sa cresti trei copii, dar daca asta iti doresti sigur nu vei regreta niciodata. In fiecare zi am cate ceva de lucru, seara tot timpul ma gandesc ce am de lucru a doua zi, incerc sa fiu cat mai organizata, caci altfel nu fac fata, caci lucrul nu se termina niciodata. Cei mari sunt la gradi si cat sunt ei la gradi incerc sa-mi termin treaba, dar am si o tanti care ma ajuta cu copii si prin casa, ma tot gandesc cum m-as descurca fara ea. Eu tot timpul ma gandesc ca nu am timp suficient sa stau cu copii, cu toate ca in general pana ii iau de la gradi imi cam termin treaba care a fost planificata, venim acasa, le dau sa pape si plecam la plimbare, in parc, in oras, depinde de ce vor ei. Si la noi se uita lumea ca la urs, mai ales ca in zona noastra nu mai sunt parinti cu trei copii.
Am auzit vorbe in parc cum ca as fi nebuna ca am facut trei, dar chiar nu inteleg ce le pasa lor de cati copii am eu, dar incerc sa-i ignor cat pot, pe partea cealalta sunt foerte multi care ne admira pt curajul nostru. Dar eu le spun ca nu este vorba de curaj, ci de dorinta, dorinta de a avea trei copii. Spunea cineva ca noi, parinti de mai multi copii poate simtim ca avem mai multa iubire de oferit, poate asa o fi. Cu timpul este cam greu, mai ales ca sotul meu lucreaza destul de mult, dar incerc sa-mi fac timp si pt mine, am mai facut si aerobic acasa (asa am reusit sa slabesc putin) si daca nu reusesc altfel, seara dupa ora 22 sunt libera, adica sa stam la povesti, eu cu sotul, spal vase, mai o pedichiura, calculator. Am noroc, prietenele mele toate au copii si ne vedem destul de des, suntem prieteni de familie.
Cu atentia este dificil, fiecare copil necesita atentie, cel mic mai multa (inca nu merge singur), Vlad este putin gelos, tre sa-l bag in seama si pe el, iar Bogdan, cel mare isi cere si el dreptul, ca doar si el este copilul lui mama. Sunt destul de mamosi toti, dar mi-e tare drag, cand il pup pe unul, ii pup pe toti, le spun destul de des ca-i iubesc, incer sa stam cat mai mult impreuna si sa nu simta nici unul ca celalalt i-ar fi furat din atentia cuvenita lui. Cred ca asta este partea cea mai grea.
Cu ordinea, ne cam descurcam, cum va spuneam fac curat pana ii aduc de la gradi, i-am invatat sa-si puna hainele in ordine, de jucarii nici nu ma mai ating, ei singuri isi fac ordine, i-am invatat si farfuria sa si-o duca la chiuveta dupa ce mananca si incerc sa-i invat cat mai ordonati, sper sa si reusesc.
Concluzia este ca suntem o familie fericita si daca ar fi sa dau timpul inapoi nu as schimba nimic, poate doar as incerca la a treia sarcina "reteta" de fetite (tare mult ne-am dorit o fetita), dar cred ca Dumnezeu a avut alt plan pentru noi.” (mcrmiki)
Ce diferenta de varsta sa fie intre copii?

“Eu una sunt pt diferente mai mici de varsta, desi pt mama e mai greu cu mai multi copii mititei, pentru copii e mai usor asa, de cele mai multe ori se adapteaza mai repede cu un fratior nou cand sunt mici, decat atunci cand s-au obisnuit de cativa ani sa fie singuri in atentia parintilor, e un loc la care nu ar renunta prea usor. Daca diferenta e mica au si cu cine se juca, au un frate/sora cam cu aceleasi interese, mai tarziu or sa poata discuta diverse lucruri specifice aceleiasi varste. Eu vad la ai mei, cel mare comunica mai usor cu sora lui, care e cea mai apropiata de varsta de el. Fata in schimb, comunica usor si cu cel mare, si cu cel mic, fiindca diferenta de varsta nu e mare nici intr-un sens, nici in celalalt.
Mi se pare greu sa vrei sa te mai apuci de bebelusi cand deja a crescut cel mare, incepi sa ai alte griji, alte distractii, putina independenta, sa treci iar la pampersi, colici, diversificari, sa nu poti pleca cu usurinta de acasa, parca iti piere cheful. Şi cu cariera, te duci la munca, mai stai acasa, pierzi contactul, iar incerci sa te acomodezi, sa prinzi din urma. Greu. Daca sunt copiii de-o varsta apropiata, dupa ce s-au facut marisori poti sa te apuci cu spor de cariera, si sa n-o mai intrerupi. eu cam asa vad problema (Adita)

Cum ne descurcam cu mai mult de 4 copii?

“Eu am 6 (sase) copii. Am gasit subiectul asta saptamana trecuta exact intr-un moment in care "nu faceam fata". L-am gasit intr-un moment in care eram foarte suparata pe mine. Nici acum nu-mi pot gasi nici o scuza. Am gasit subiectul in ziua in care imi gasisem cainele la hingheri si doctorita de acolo imi atrasese cu duritate atentia: "De ce plangeti? V-a facut cineva ceva? Cainele e aici fiindca nu ati avut grija de el." Da, sunt momente cand nu fac fata. Nu ma refer la curatenie sau alte treburi gospodaresti. Casa mea nu este niciodata "luna" si chiar nu mi se pare important. Dar azi dimineata al doilea fiu al meu a plecat la examen (testele nationale). I-am urat "bafta" dar cand a iesit din casa si a strigat "Pa" eu tocmai il alaptam pe cel mic-mic (de 10 luni) si nu am putut sa raspund...Langa mine dormea si cel de doi ani si jumatate...
Si, ca raspuns la intrebarile puse aici: eu nu lucrez si nu am nici un moment pentru mine. Am mai incercat sa lucrez dupa la patrulea copil. De fapt, am lucrat, dar aveam multe probleme, sefa chiar mi-a spus: "Nu vreau sa iti fac rau, dar as avea nevoie de cineva cu mai putine probleme." Am fost ultima data la cosmetica inainte de nasterea bebelusului (10 luni) si de la nastere mi-am vopsit o singura data parul (acasa), desi ar fi cazul. (Formalhauti)
Dar in cea mai mare parte a timpului este minunat sa ai multi copii. Cei trei mari sunt foarte uniti, au preocupari comune (calculator, offf), prieteni comuni. Cei doi mici au inceput sa "interactioneze", cel de doi ani si jumatate, cand se trezeste, isi cauta intai si intai fratele. E foarte interesant sa ii vezi cum cresc, cum se schimba si cat sunt de diferiti desi au aceiasi parinti si traiesc in aceiasi casa.”

marți, 27 decembrie 2011

PRINCIPII PENTRU IMBRACAMINTEA SI PODOABELE CRESTINE



PRINCIPII PENTRU IMBRACAMINTEA SI PODOABELE CRESTINE




In fiecare generatie, barbatii si femeile s-au imbracat si s-au impodobit. Dorinta de a-si infrumuseta trupurile prin cosmetice, bijuterii costisitoare si haine atragatoare pentru ochi, a lasat doar pe, putini indiferenti. Astfel, nu este surprinzator ca in studiul nostru am descoperit de-a lungul vremurilor biblice, si apoi in era crestina, frecvente chemari la o imbracaminte modesta si decenta, si la evitarea bijuteriilor stralucitoare si a hainelor scumpe. O astfel de chemare este de actualitate in special astazi, cand modestia si decenta sunt dispretuite, iar goliciunea si senzualitatea sunt foarte mult apreciate.


Pentru a aduce in centrul atentiei relevanta invataturilor biblice despre haine si podoabe in vremea noastra, ma voi stradui sa formulez sapte principii de baza care sumarizeaza punctele importante ale studiului de fata. Aceasta scurta trecere in revista va ajuta pe cititor sa aiba o perspectiva mai buna a invataturilor biblice referitor la haine si podoabe, invataturi care au fost tratate pe parcursul cartii.

PRINCIPIUL 1. Hainele si infatisarea exterioara sunt un important indicator al caracterului. Hainele si infatisarea exterioara sunt cele mai puternice moduri de comunicare, nu doar a starii noastre socio-economice, dar de asemenea si al valorilor morale pe care le pretuim. Noi suntem ceea ce purtam. Aceasta inseamna ca infatisarea noastra exterioara este un indicator important al caracterului crestin. Biblia recunoaste importanta hainelor si podoabelor, asa cum o arata numeroase povestiri, alegorii, si mustrari pe care le-am gasit, referitor la podoabele potrivite sau nepotrivite.

Infatisarea exterioara este un martor tacut dar vizibil al valorilor noastre crestine. Unii se imbraca si se impodobesc cu haine si bijuterii scumpe pentru a placea lor insile. Ei vor sa fie admirati pentru averea lor, puterea sau situatia sociala. Unii se imbraca la moda pentru a placea altora. Ei vor sa fie acceptati de egalii lor, imbracandu-se ca ei. Crestinul se imbraca, totusi, pentru a placea lui Dumnezeu. Imbracamintea este foarte importanta pentru crestini deoarece aceasta slujeste ca un cadru pentru a descoperi imaginea Aceluia pe care Il slujesc. “Nu exista cale mai buna, spune E.G.White prin care puteti lumina si pe altii, decat prin simplitatea hainelor si a caracterului. Astfel puteti arata tuturor ca, in comparatie cu lucrurile vesnice, voi aveti o corecta evaluare a lucrurilor acestei vieti”. (Test. for the Church, vol. 3, pag. 376).

Fiind crestini, noi nu putem spune “Felul cum arat eu, nu este treaba nimanui!”, deoarece felul cum aratam Il reflecta pe Isus, Domnul nostru. Casa, masina, infatisarea exterioara, folosirea banilor sau a timpului, totul arata cum m-a schimbat Hristos din interior spre exterior. Cand Isus intra in viata noastra, nu ne acopera blestematiile cu pudre cosmetice, ci ne curateste pe deplin lucrand din launtru. Innoirea interioara este dovedita prin infatisarea exterioara.

Cea mai eficienta marturie ca Hristos ne-a schimbat viata nu este un zambet pictat pe fata unei femei seducator imbracata, ci un zambet radiant pe fata unei femei curat si potrivit imbracate. O coafura prea sofisticata, bijuterii stralucitoare descopera nu o personalitate centrata pe Dumnezeu, ci imaginea studiata, artificiala a unei personalitati centrata pe sine.




PRINCIPIUL 2. Impodobirea cu bijuterii, cosmetice, haine scumpe, descopera mandria din interior si vanitatea, care sunt distructive pentru noi insine si pentru altii. Am descoperit acest adevar implicit mentionate, prin cateva exemple negative, si explicit prin indemnurile apostolilor Pavel si Petru. Isaia mustra pe femeile evreilor pentru mandria lor exprimata prin impodobirea corpurilor lor din cap pana la picioare, cu bijuterii si haine scumpe. Ei au ispitit pe conducatorii natiunii, care de fapt au condus intreaga natiune la nesupunere si la pedeapsa divina. (Isa 3,16-26).

Izabela este renumita pentru efortul ei de a seduce pe israeliti la idolatrie. Coruptia launtrica a inimii ei este descoperita prin ultimul episod al vietii ei, in care s-a facut atragatoare pictandu-si ochii si impodobindu-se pentru momentul sosirii lui Iehu, noul Rege. (2 Regi 9,30). Dar regele nu s-a lasat ademenit, si ea a murit intr-un mod rusinos. Izabela a ramas un simbol al seductiei in istoria Biblica (Apoc. 2,20).

Ezechiel descrie apostazia lui Israel si Iuda prin alegoria celor doua femei, Ohola si Oholiba, care, ca si Izabela, si-au pictat ochii si s-au acoperit cu bijuterii pentru a atrage pe barbati sa comita adulter (Ezec 23). In aceasta alegorie gasim din nou cosmeticele si ornamentele asociate cu seductia., adulterul, apostazia si pedeapsa divina.

Si Ieremia foloseste alegoria unei femei ispititoare, imbracata in purpura, cu ochi vopsiti si acoperita cu bijuterii, pentru a reprezenta un Israel abandonat politic, care incearca in zadar sa atraga pe aliatii idolatri (Ier 4,30). Aici avem din nou cosmeticele si bijuteriile asociate cu seductia si actele adultere.

Gasim o femeie acoperita cu bijuterii reprezentand pe Israelul apostaziat si in Apocalips lui Ioan. Desfranata cea mare este “imbracata in purpura si stacojiu, acoperita cu aur, pietre scumpe si margaritare”. (Apoc 17,4). Aceasta femeie necurata care reprezinta o putere politica si religioasa apostaziata din preajma sfarsitului, ispiteste pe locuitorii pamantului sa comita adulter cu ea. Prin contrast, Mireasa lui Hristos, reprezentand Biserica, este imbracata modest cu in subtire si curat, si fara podoabe exterioare. (Apoc 19,7-8).

Si in VT ca si in NT am gasit aceeasi folosire a cosmeticelor, bijuteriilor si hainelor atragatoare asociate cu scopuri seductive. O asemenea asociere, descopera implicit condamnarea divina a folosirii lor. Ceea ce este transmis implicit prin exemple negative, este repetat explicit prin scrierile celor doi apostoli, Pavel si Petru, in condamnarea adusa folosirii bijuteriilor si hainelor scumpe.

Am vazut ca cei doi apostoli pun in contrast impodobirea interioara a unei femei crestine cu podoabele nepotrivite ale unei femei lumesti. Ambii apostoli ne dau o lista asemanatoare a podoabelor nepotrivite pentru o femeie crestina. Ei includ: pieptanaturi elaborate si atragatoare pentru ochi, bijuterii stralucitoare si haine scumpe (1 Tim 2,9-10; 1 Petru 3,3-4). Ambii apostoli recunosc ca impodobirea exterioara a trupurilor nu sunt in concordanta cu podoabele launtrice ale inimii, un duh linistit si faptele bune.

PRINCIPIUL 3. Pentru a experimenta innoirea spirituala si impacarea cu Dumnezeu, e necesar sa lepadam toate obiectele idolatre, inclusiv bijuterii sau alte ornamente. Am vazut acest adevar in special in experienta familiei lui Iacov la Sihem, si a israelitilor la muntele Horeb. In ambele situatii au fost lepadate podoabele pentru a se produce impacarea cu Dumnezeu.

La Sihem, Iacov a cerut membrilor familiei sale sa scoata idolii si ornamentele (Gen 35,2-3) cu scopul de a se pregati pentru curatirea interioara a spiritului, de la altarul pe care aveau sa-l construiasca la Betel. Raspunsul a fost pozitiv: “Ei au dat lui Iacov toti dumnezeii straini pe care ii aveau, inelele de la urechi, si Iacov i-a ingropat sub stejarul de langa Sihem.” (Gen 35,4).

La muntele Horeb, Dumnezeu a cerut Israelitilor sa lepede podoabele ca dovada a sincerei lor pocainti: “Acum scoateti-va podoabele de pe voi si voi vedea ce va voi face!” (Ex. 33,5). Raspunsul a fost tot pozitiv: “Copiii lui Israel si-au scos de pe ei podoabele si au plecat de la muntele Horeb.” Expresia “Au plecat de la muntele Horeb” ne arata ca Israelitii pocaiti au facut un legamtnt la Horeb de a renunta la folosirea podoabelor cu scopul sincer de a se supune lui Dumnezeu. In ambele evenimente de la Sihem si de la Horeb, lepadarea podoabelor a fost pregatitoare pentru innoirea legamantului cu Dumnezeu.

Aceste experiente ne invata ca purtarea bijuteriilor inseamna revolta contra lui Dumnezeu, deoarece acestea hranesc proslavirea de sine. Lepadarea podoabelor faciliteaza impacarea cu Dumnezeu deoarece aceasta incurajeaza o atitudine umila. Este important sa ne amintim ca pentru a experimenta innoirea spirituala si reforma, avem nevoie sa lepadam din inimile noastre idolii pe care-i adoram, fie ei bijuterii, cosmetice, haine ne-modeste, scopuri profesionale, masini, case, si sa le inlocuim cu adorarea lui Dumnezeu.

PRINCIPIUL 4. Crestinii trebuie sa se imbraca modest si decent, aratand respect fata de Dumnezeu, fata de sine si fata de semeni. Acest principiu este regasit in cuvintele grecesti “kosmios” si “aidos” care inseamna “ordonat” si respectiv “decent. Apostolul Pavel le foloseste ca sa descrie podoabele potrivite pentru o femeie crestina (1 Tim. 2,9). Aceasta inseamna ca un crestin trebuie sa se imbrace ordonat, cuviincios, decent, fara a cauza rusine sau stanjenire lui Dumnezeu, altora sau tie insuti.

Putem viola codul de modestie al hainelor crestine neglijand infatisarea exterioara ca si dandu-i o atentie excesiva. Ellen White ne sfatuieste: “Imbracati-va curat si potrivit, dar nu sa deveniti obiect al remarcilor altora nici prin supra-imbracare nici printr-o imbracaminte larga sau dezordonata. Actionati cunoscand ca ochii cerului va urmaresc, si putem fi sau nu sub aprobarea lui Dumnezeu” A te imbraca modest si decent inseamna ca hainele vor acoperi in mod suficient corpul, astfel ca altii sa nu fie stanjeniti sau ispititi. Acest principiu este relevant astazi in special, cand moda uraste modestia si decenta ca baza pentru relatii umane normale. Scopul modei este de a vinde haine, bijuterii si cosmetice prin exploatarea sexului, astfel ca succesul comertului se bazeaza pe mandrie si senzualitate.

Biblia condamna in mod explicit privirea pofticioasa: “Oricine se uita la o femeie ca s-o pofteasca, a si comis adulter in inima lui” (Matei 5,28). Hainele sumare promovate de industria de moda actuala, alimenteaza privirile pofticioase si trezesc pasiunile inimii si contribuie la depravarea timpului nostru. Prin haine modeste, femeia crestina joaca un rol esential in mentinerea moralitatii publice.

Dumnezeu ne cheama astazi sa ne imbracam modest si decent nu numai pentru a preveni pacatul, ci si pentru a conserva intimitatea. Oamenii care vor sa pacatuiasca, vor pacatui, indiferent de cat de modest sunt imbracati cei la care privesc. Scopul modestiei este nu numai de a preveni dorintele pofticioase, ci si de a conserva ceva care este foarte fragil si fundamental pentru supravietuirea relatiilor de casatorie: capacitatea de a mentine o adanca si intima relatie cu partenerul de viata. Daca vrem ca mariajul sa dainuiasca, asa cum Dumnezeu a intentionat, atunci sotul si sotia trebuie sa conlucreze pentru a pastra, proteja si hrani intimitatea. Cand totul este spus si facut, modestia va conserva bucuria intimitatii mult timp dupa ceremonia nuntii.

Sfatul apostolic de a ne imbraca modest si decent ne provoaca sa respingem poruncile modei, alegand se reflectam prin infatisarea exterioara frumusetea naturala a simplitatii si a puritatii.

PRINCIPIUL 5. Crestinii trebuie sa se imbrace sobru, evitand orice dorinta de a se expune pe sine prin haine stralucitoare, cosmetice sau bijuterii. Acest principiu este regasit in termenul “sophrosyne” folosit de Pavel pentru a descrie podoabele potrivite pentru un crestin (1 Tim 2,9). Am vazut ca termenul descrie o atitudine mintala de autocontrol, o atitudine care determina pe toiate celelalte virtuti. Pavel recunoaste ca autocontrolul este indispensabil pentru un crestin ca sa se poata imbraca modest si decent. Motivul este ca infatisarea exterioara modesta si decenta deriva din exercitarea autocontrolului.

Pavel descrie o femeie crestina convertita ca fiind cea care se imbraca sobru, prin restrangerea dorintei ei de a se expune pe sine prin purtarea de pieptanaturi elaborate, margaritare, sau haine scumpe (1 Tim 2,9). Exteriorul ei nu trebuie sa zica: “Uite-ma, admira-ma!”, ci “”Uite cum Hristos m-a schimbat din interior, spre exterior!”. O femeie care a fost eliberata de la preocuparea de a fi obiect al admiratiei, nu se va teme sa poarte aceeasi imbracaminte prea des, daca este bine croita, ordonata si se potriveste.

Indemnul apostolului Pavel este de marte actualitate astazi cand moda este stapana suprema si multi i se inchina. Ellen White ne aminteste ca “cei care jertfesc pe altarul modei au putina tarie de caracter… Ei nu au un alt scop, si viata lor nu va atinge o alta tinta. Intalnim pretutindeni femei a caror minte si inima sunt absorbite de dragoste pentru haine si pentru a fi in centrul atentiei. Sufletul lor s-a pipernicit si gandurile lor sunt centrate asupra sarmanului si josnicului egoism.” (Test for the Church, vol. 4, p. 644).

Sfatul lui Pavel de a evita hainele scumpe (1 Tim 2,9), are legatura cu ispravnicia crestina. Cheltuielile care depasesc puterea financiara nu sunt compatibile cu principiul crestin al ispravniciei. Si chiar daca ne putem permite sa cumparam haine scumpe, nu ne putem permite sa irosim mijloacele pe care Dumnezeu ni le-a dat pentru a ajuta pe unii semeni care sunt coplesiti de nevoi sau pentru a ajunge la cei care au nevoie de Evanghelie si de a-i ajuta in nevoile lor.

Ellen White scria: “Practicati economia in procurarea hainelor. Amintiti-va ca ceea ce purtati exercita o influenta constanta asupra celor pe care-i intalniti. Nu risipiti pentru voi insiva mijloacele de care este atata nevoie pretutindeni. Nu cheltuiti banii lui Dumnezeu pentru a satisface gustul dupa haine scumpe”. (Child Guidance p.421).

PRINCIPIUL 6. Purtarea inelelor nu este compatibila cu principiul biblic al modestiei: in decursul istoriei, de la un inel s-a ajuns la tot felul de bijuterii. Principiu se regaseste in dezaprobarea purtarii de bijuterii ornamentale (1 Tim 2,9; 1 Petru 3,3-4; Gen 35,2-4; Ex. 33,3-5). Singurul inel mentionat in Biblie de cateva ori este inelul cu sigiliu (Ier 22,24; Gen 41,42; Estera 3,10.12; Luca 15,22), care era folosit pentru sigilarea documentelor si contractelor. Purtarea inelului cu sigiliu nu este condamnata in Biblie, probabil pentru ca era privit ca un instrument al autoritatii si nu ca un ornament.

Am vazut ca inelul de logodna a fost mai intai un inel simplu de fier folosit de romani pentru a “lega” pe cei doi indragostiti in legamant. Curand insa inelul de logodna a evoluat spre inele elaborate ornamentale de aur purtat pe toate degetele. Ceea ce s-a petrecut in vechea Roma s-a repetat in istoria crestina. In Biserica primara, folosirea inelului marital a evoluat in trei etape. In prima etapa, perioada apostolica nu avem vreo evidenta a purtarii inelului marital. In a doua etapa, secolul 2 si 3, a fost o folosire restransa a inelului marital, simplu si ieftin. In ultima etapa, din secolul 4 pana azi, avem o proliferare de tot felul de inele ornamentale, incrustate cu pietre scumpe sau aur, care reflecta averea, mandria si vanitatea. Aceasta a fost real atat pentru laici cat si pentru cler. Liderii religiosi s-au acoperit cu bijuterii, ci inele, pietre scumpe si haine incrustate cu aur.

Apoi, ceea ce s-a intamplat in Biserica crestina de la inceputuri, s-a repetat mai tarziu in denominatiunile moderne. Cele doua exemple analizate, si anume Biserica Metodista si Mennonita, urmeaza acelasi tipar. In prima etapa nici bijuterii si nici macar inelul de logodna nu era admis. In a doua etapa s-a facut o concesie doar pentru inelul de logodna. In ultima etapa concesia pentru verigheta a devenit un pretext pentru purtarea oricarui fel de bijuterii, inclusiv inele ornamentale.

Istoria a fost asemanatoare si in cadrul Bisericii AZS. In prima etapa, corespunzatoare primelor zile ale miscarii, nici un fel de bijuterie sau verigheta nu era admis. In a doua etapa s-a facut o concesie pentru purtarea verighetei doar in acele tari unde obiceiul era imperativ. In ultima etapa concesia pentru purtarea unei verighete simple s-a extins din 1986 la membrii adventisti din America de Nord. Rezultatul acestei evolutii este o crestere a purtarii diferitelor bijuterii, inclusiv inele ornamentale.

Lectia istoriei este evidenta. Inelele par sa aiba o atractie fatala. Oamenii pot deveni atat de indragostiti de inel incat ajung ispititi sa poarte tot felul de bijuterii. In mod cinstit, este recomandabil sa purtam o verigheta, acolo unde este social imperativ. Dar mai mult, este recomandabil sa purtam “veriga de aur care leaga sufletul nostru de Hristos, un caracter curat si sfant, adevarata iubire si bunatate si evlavia care sunt fructul unui crestinism adevarat, si influenta noastra va fi sigura oriunde ne-am afla”. (Test. to Ministers p.180).

PRINCIPIUL 7. Crestinii trebuie sa respecte deosebirile de gen in imbracaminte prin purtarea de haine care afirma identitatea feminina sau masculina. Acest principiu este clar aratat in Deut. 22,5, care interzice purtarea hainelor celuilalt sex. Am vazut ca in Biblie se da o mare importanta pastrarii deosebirilor de gen in haine ca si in rolurile functionale, deoarece acestea sunt fundamentale pentru a intelege cine suntem si ce rol vrea Dumnezeu sa indeplinim.

Hainele ne definesc identitatea si ne ajuta sa dezvoltam o noua identitate. Este adevarat nu numai ca suntem ceea ce purtam, dar si ca devenim ceea ce purtam. O femeie care vrea sa arate ca un barbat se va imbraca ca un barbat. La fel, un barbat care vrea sa fie tratat ca o femeie, va folosi articole femeiesti: bijuterii, parfumuri, haine impodobite. Aceasta inseamna ca atunci cand confundam elementele de gen prin haine fara gen, pierdem treptat identitatea de barbat sau de femeie si experimentam o criza a identitatii si confuzie de roluri.

Am vazut ca confuzia de roluri este prezenta astazi in camin, la locul de munca si la Biserica, devenind un serios obstacol in intelegerea rolurilor de barbat si femeie. Crestinii trebuie sa re cunoasca ca incercarile de azi de a elimina distinctiile de gen, in special prin folosirea de haine fara gen, reflecta efortul lui Satana de a distruge ordinea si frumusetea creatiei lui Dumnezeu.

Biblia nu ne spune ce fel de haine sa poarte barbatii sau femeile, deoarece recunoaste ca stilul hainelor este dictat de climat si de cultura. Biblia ne invata doar sa respectam deosebirile de gen in imbracaminte, asa cum sunt cunoscute in orice cultura. Aceasta inseamna ca noi, ca crestini trebuie sa ne intrebam atunci cand cumparam haine: Acest articol imi afirma identitatea de gen, sau ma face sa arat si sa apartin sexului opus? Cand simtiti ca un oare care articol de imbracaminte nu apartine genului dvs., urmati-va constiinta: nu-l cumparati, chiar daca este la moda!

In acest timp cand moda inclina sa elimine deosebirile de gen in imbracaminte, nu este totdeauna usor pentru un crestin sa gaseasca haine care sa-i afirme identitatea de gen. Dar niciodata nu a fost usor de a trai dupa principiile biblice. Tot asa este chemarea noastra de a nu ne conforma la valorile pervertite ale lumii, ci de a fi o influenta transformatoare in aceasta lume prin puterea lui Dumnezeu.

CONCLUZII. Nu hainele ne fac crestini, dar crestinii isi exprima identitatea prin hainele lor si prin infatisarea exterioara. Biblia nu prescrie un anumit tip de haine pentru barbati si pentru femei, dar ne cheama sa aplicam simplitatea si stilul de viata al lui Hristos, nepretentios, in haine si infatisarea exterioara.
A urma pe Isus in ce priveste imbracamintea si podoabele inseamna a sta deoparte de practicile multimii privind cosmeticele, bijuteriile, etc. Pentru aceasta e nevoie de curaj. -Curajul de a nu te supune la poruncile modei, ci de a te lasa transformat de invataturile Cuvantului lui Dumnezeu (Rom 12,2); curajul de a distinge intre capriciile modei care se schimba si de a pastra stilul permanent; curajul de a exprima iubirea din caracterul lui Hristos, nu prin decoratii exterioare “cu aur, pietre scumpe sau haine scumpe” (12 Tim 2,9), ci prin infrumusetarea interioara a sufletului cu virtutile inimii, un spirit bland si linistit care este de mare pret in ochii lui Dumnezeu” (1 Petru 3,4); curajul de a te imbraca modest, decent si sobru.

Infatisarea exterioara este un martor tacut dar vizibil al identitatii noastre crestine, care sa spuna lumii ca noi traim pentru a-L proslavi pe Dumnezeu si nu pe noi insine.